El a observat că slujirea Sfântului Altar este mare și minunată, prin urmare, este necesară din partea Preotului o viață curată și un simț spiritual dezvoltat al ceea ce se face. Liturghia Divină nu este o sărbătoare, ci o Taină supremă, pe care Hristos o săvârșește și noi Îi oferim buzele și mâinile noastre. Prin urmare, prima acțiune misionară a Preotului trebuie să fie Liturghia Divină, prin care se experimentează lumina lui Hristos, se dobândește Iubirea Divină, care este rodul păzirii Poruncilor lui Hristos.
Părintele a făcut referire la valoarea smereniei în viața Preotului, care este atrăgătoare pentru Harul Divin și pentru dragostea Cuvântului Divin, contribuind la intimitatea cu Dumnezeu. Referindu-se la ziceri și în special la exemplul unor figuri sfințite contemporane din Athos, precum Sfinții Sofronie Athonitul, Efrem Katunakioteanul și Părintele Iosif de la Vatoped, a vorbit despre importanța atenției pe care Preotul trebuie să o demonstreze și a durerii pentru Dumnezeu care trebuie să-l distingă în Dumnezeiasca Liturghie, pentru că numai atunci Harul va locui în el și va putea să-i inspire pe oameni.
Încheindu-și discursul, Starețul Efrem a făcut referire la importanța pocăinței pentru Preot, care trebuie să fie continuă, deoarece în acest fel se reaprinde carisma și se purifică sufletul său. El părăsește orbita pământului și trece pe orbita lui Dumnezeu și își poate săvârși întreaga lucrare preoțească. Pocăința continuă aduce sufletului Preotului pacea lui Dumnezeu, pe care o transmite credincioșilor și îl transformă într-un om al veacului viitor, care trăiește veșnicia de acum înainte. A urmat un dialog rodnic și rezumatul concluziilor de către Mitropolitul Demetriadei și Almirului, domnul Ignatie.