Epitaf, donat de voievodul Vasilios Lupus, anul 1651-2

Epitaful aparține tipului istoric de epitafe, care a predominat în epoca postbizantină în comparație cu cea liturgică. Este brodat pe catifea roșie și acoperit cu o căptușeală mai nouă din motive de conservare. În mijloc, Hristos este înfășurat culcat pe piatra în care a fost înfășurat după Decapitare. În stânga, Fecioara Maria, așezată la marginea lespedei, ține capul decedatului în poală. În dreapta, Iosif apucă picioarele Domnului pentru a le înfășura în giulgiu. În spatele pietrei stă Ioan, care Îi îmbrățișează mâna, iar lângă el se află sfintele femei Maria Magdalena și Maria lui Iosif, îndoliate. În zona de sub scena centrală, sunt înfățișați patru îngeri îngenuncheați, dintre care doi țin un evantai. Decorul zonei superioare este similar, unde a fost adăugat un al cincilea înger, care ține o batistă pentru a-și șterge lacrimile. Colțurile sunt ocupate de simbolurile evangheliștilor, în timp ce panglicile arcadelor care le înconjoară sunt brodate cu imnul victoriei „ADONTA, VOONTA, KEKRAGOTA KEI LEGONTA”. Scena este înconjurată de două rame; în interiorul lor este plasată inscripția votivă a epitafului, care ne informează că acesta a fost realizat în anii 1651-2, ca donație a distinsului domn al Moldovei Vasilei Lupu și a soției sale către mănăstirea moldovenească Înălțarea Domnului, așa-numita Golia.