Pictorul Rugăciunii de pe Muntele Măslinilor

La frescele exonartexului au lucrat doi artiști, care prezintă personalități artistice complet diferite din punct de vedere stilistic, deși au colaborat pentru realizarea unui singur program iconografic. Unul dintre ei a fost numit convențional pictorul Rugăciunii de pe Muntele Măslinilor, de la celebra frescă omonimă din exonartex, unde a pictat și reprezentările Cinei Cea de Taină, Baia, Hristos învățând sensul Băii și Trădarea lui Iuda. Figurile pe care le desenează, în ciuda faptului că sunt o componentă a unui singur întreg, își păstrează autonomia, dând impresia că au încremenit în această poziție pentru eternitate. Fețele late, susținute de gâturi robuste și pictate cu planuri largi, strălucitoare, de ocru, încălzite cu pete sau linii roșii, au o expresie plină de spiritualitate, senină, pașnică, fără tensiune, chiar și în scenele de violență. Corpurile sunt robuste, dar îndesate și redate plastic. O caracteristică particulară a tehnicii pictorului este considerată a fi utilizarea unui contur alb pe cap și corp, cu care figura este desprinsă de suprafața plană a peretelui și i se subliniază individualitatea.

Cutele veșmintelor sunt redate cu straturi succesive largi și accente strălucitoare, care accentuează volumul corpului. Peisajul muntos al compozițiilor este scund și compact și se dezvoltă în lățime. Aceste caracteristici stilistice specifice îl leagă pe pictorul Rugăciunii de pe Muntele Măslinilor de pictorul lui Protathos Manuel Panselinos și de producția artistică a anilor 1290.