Introducere în arta sculpturii în lemn a mănăstirii

Sculpturile în lemn păstrate în Mănăstirea Vatopaidi sunt demne de remarcat. Cu excepția sculpturilor miniaturale, în principal cruci și tripticuri, există structuri mari din lemn, care completează imaginea acestei arte în perioada postbizantină. De remarcat sunt panourile ușilor care separă pronaosul interior de biserica principală (1567), tronul episcopal nordic, panourile colorate ale ferestrelor pronaosului exterior (1793), tronul episcopal sudic (1850) și două pupitre. Cu toate acestea, dezvoltarea sculpturii în lemn în decorarea interiorului bisericilor este direct legată de utilizarea iconostaselor din lemn în locul celor din marmură, o schimbare care a început treptat în secolul al XIV-lea și s-a răspândit în timpul ocupației otomane. Prin urmare, nu este o coincidență faptul că catholiconul și capelele Mănăstirii prezintă și iconostase elaborate, care datează din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XIX-lea.