Starețul Efrem vorbește despre Starețul Sofronie (+ 11 iulie 1993)

Starețul Sofronie (1896-1993) este un punct de referință pentru timpul nostru. A fost crescut în tradiția ascetică ortodoxă și a ajuns să o cunoască în forma sa cea mai pură, care este tradiția athonită. A dobândit o mentalitate și o experiență supusă, isihastă și euharistică, ceea ce l-a făcut nu doar un teolog cu experiență ascetică, ci cu adevărat un mare teolog. Nu și-a construit teologia academic și intelectual, ci experiențial și empiric, bazându-se pe viața sa în Hristos și pe temelii patristice solide.

Fericitul Stareț considera ascultarea drept temelia monahismului; nu putea concepe monahismul fără ea. El a subliniat că ascultarea poartă cu sine puritatea minții și într-o minte pură practica tăcerii aduce roade. Șederea evocatoare a minții în inimă este confirmată de prezența Harului. Prezența continuă și perceptibilă a Harului în inima omului duce la iluminarea minții și mai ales la deschiderea și pătrunderea duhului uman în ceea ce se celebrează în Divina Liturghie. Numai cu aceste premise în întrupările euharistice este creatul rupt de Necreat. Starețul a trăit Divina Liturghie pe care a celebrat-o ca un adevărat inițiat.

Teoria lui Dumnezeu, teoria luminii necreate ca fapt ontologic și nu ca experiență psihologică, a fost o consecință a acestei vieți empirice structurate, cu caracter supus, isihast și euharistic. Astfel, Starețul a devenit teologul și predicatorul luminii necreate. Totuși, acest lucru nu l-a îndepărtat de oameni, ci, dimpotrivă, l-a apropiat de toți, l-a făcut ecumenic și global. Astfel, a avut o sociabilitate umană autentică și adevărată. Adevărata sociabilitate constituie conținutul isihismului, al sfințirii. Starețul era „adevăratul păstor”, adevăratul Tată; foarte mulți oameni găseau odihnă lângă el. Ceea ce este și mai uimitor este că oameni de diferite clase sociale și poziții ecleziastice, cu diverse interese și cu caractere atât de diferite îl simțeau pe Stareț ca fiind al lor în exclusivitate. El avea smerenia, dragostea și discernământul pentru a putea deveni una cu interlocutorul său; lucru foarte rar în practica pastorală.

Totuși, credem că diferența specifică dintre Starețul Sofronie și alți fericiți Bătrâni contemporani, precum Starețul Porfirie de Kavsokalivit, Starețul Iacov Tsalikis și Starețul Paisie, nu constă în experiența sa, în diversele sale daruri, în minunile sale – și ceilalți le aveau – ci în teologia sa. Educat în lume, înzestrat cu o inteligență și o înțelepciune deosebite, dar și cu spiritul fixat pe cea mai înaltă experiență a lui Dumnezeu, cunoscător al învățăturilor contemporanilor săi (Bulgakov, Berdiaev) și predecesorilor (Homiakov, Soloviov), care puseseră bazele filosofiei religioase moderne și de care au fost influențați nu doar imigranții ruși în Occident, ci și mulți teologi greci, el a putut răspunde cu autoritate la întrebările ridicate de intelectualitatea filosofică și teologică contemporană. Departe de orice personologie sterilă de dimensiune filosofico-religioasă, el prezintă dinamic și existențial manifestarea universală a persoanei. Hristos este absolutul, persoana primară, iar omul, ca și chipul Său, poate deveni o persoană adevărată și veșnică. Când omul descoperă și trăiește esența rasei umane, atunci se realizează în mod activ această relație ipostatică dintre om și Dumnezeu.

Credem că a fost de datoria noastră să organizăm Conferința Științifică Internațională despre Starețul Sofronie și acum să publicăm Lucrările sale, deoarece fericitul Stareț este o figură importantă a Bisericii noastre, dar și pentru că, așa cum a mărturisit el însuși, a fost și călugăr Vatoped (a trăit o vreme în Schitul Vatoped al Sfântului Andrei).

Îi mulțumim călduros starețului Sfintei Mănăstiri a Sfântului Înaintemergător din Essex, Starețul Chiril, și părinților Mănăstirii pentru cooperarea lor directă, vorbitorilor pentru participarea lor la Conferință și președintelui Comitetului Științific, profesorul emerit al Școlii Teologice a Universității Aristotel din Salonic, domnului Georgios Mantzaridis, pentru valoroasa sa contribuție la organizarea Conferinței și la publicarea Lucrărilor.

Sursa: Prefață a Starețului Mănăstirii Vatopaidi, Arhipreotul Efrem, în Lucrările Conferinței Științifice Interortodoxe „Starețul Sofronie – Teologul Luminii Necreate”, publicată de Mănăstirea Vatopaidi, Muntele Athos 2008, pp. 7-9.