Sfântul Ghenadie, starețul mănăstirii
17.11.2020
A fost stareț al Sfintei Mănăstiri Vatoped. Sfințenia vieții sale i-a câștigat dreptul de a auzi un glas din icoana Fecioarei Maria.
În timpul unui raid pirateresc asupra mănăstirii, piosul stareț a auzit o voce din icoana Fecioarei Maria, numită Paramythia, spunându-i: „Nu deschide porțile Mănăstirii astăzi, ci urcă-te pe ziduri și alungă pirații.” Uimit, sfântul vede sfânta icoană, din care venea vocea, transformată. Chipul Fecioarei Maria a prins viață, la fel ca și chipul lui Hristos, pe care îl ținea în brațe. Hristos și-a întins mâna dreaptă pentru a-i acoperi buzele și, întorcându-și fața spre ea, a spus: „Nu le spune, Maica mea, așa ceva, ci să fie pedepsiți.” Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ținând cu dragoste mâna Fiului său, a repetat aceleași cuvinte: ca porțile Mănăstirii să nu fie deschise astăzi din cauza piraților.
Smeritul stareț, îngrozit de extraordinara minune, a adunat întreaga obștea și le-a povestit exact ce se întâmplase. Călugării, uimiți de cele auzite, au observat schimbarea înfățișării și atitudinii Fecioarei Maria și a lui Hristos în icoană. Prinzând curaj, au urcat pe ziduri, i-au alungat pe pirați și au fost salvați. De atunci, icoana se numește Paramythia, iar forma fețelor rămâne așa cum a văzut-o sfântul stareț în ultima voce a Fecioarei Maria. Chipul Fecioarei Maria „exprimă iubire simpatică, iar privirea ei respiră clemență, blândețe și compasiune, iar pe buzele ei se odihnește un zâmbet modest, un apel și o mângâiere”.
Această icoană este o frescă din secolul al XIV-lea, care anterior se afla în exonartex, în fața capelei Sfântului Nicolae și a fost ulterior mutată într-un altar din capela omonimă, Paramythia, care se află în stânga și deasupra pronaosului. Călugării păstrează o lampă perpetuă, celebrează Liturghia Divină în fiecare vineri și cântă rugăciuni zilnice. În trecut, exista obiceiul ca călugării să se tundă în această capelă.
Pomenirea Sfântului Ghenadie este cinstită pe 20 ianuarie și 17 noiembrie. Slujba completă a fost scrisă de călugărul Gherasim Mikragiannit.
sursa: Monahul Moise de la Muntele Athos, Sinaxarul Vatopedin, Publicație: Sfânta Mare Mănăstire Vatopedin, Muntele Athos, 2007
