Arhiva Otomană

În cele cinci secole (începutul secolului al XV-lea - începutul secolului al XX-lea) în care statul athonit a rămas sub stăpânire otomană, documentele de stat acumulate în arhivele mănăstirilor au fost scrise în limba turcă. Arhiva otomană a Mănăstirii Vatoped este una dintre cele mai mari de pe Muntele Athos. Aceasta include diverse tipuri de documente care se referă la diverse probleme ale Mănăstirii și ale acțiunilor acesteia; achiziții și dedicații de bunuri imobiliare, colectarea de impozite, autorizații pentru construirea de clădiri etc.

De un interes mai mare sunt cele 150 de firmane sultanice ale Mănăstirii, emise pentru diverse probleme administrative și fiscale. Cel mai vechi datează din 1405 (într-o copie), în timp ce cel al sultanului Murad al II-lea (1425) este deosebit de important, recunoscând privilegiile acordate lui Vatoped de către Mehmet I. În aceeași categorie se includ și numirile (beratia) a șase protopopi care, după încheierea mandatului episcopal, s-au retras la Vatoped. Printre acestea, se remarcă beratul Patriarhului Gherasimos al Alexandriei și cele două beratia ale lui Grigore al Adrianopolului (fosta Stromnița).

Există mult mai multe hodjetii, adică deciziile judecătorilor locali (kadis) cu privire la diverse probleme ale Mănăstirii Vatopaidi, în principal legate de proprietăți. Cel mai vechi hodjeti datează din 1474 și se referă la donația către Mănăstire a unei case din Constantinopol de către Mara, fiica despotului Serbiei, George Branković. Există 500 de chitanțe pentru plata taxei pe cap (haratsi) care i se cuvenea lui Vatopaidi. Documentele haratsi acoperă perioada 1691-1839, când acest tip de taxă a fost abolit. Numărul chitanțelor pentru plata diferitelor alte taxe ale statului otoman (taxa pe zeciuială, taxa pe oi și capre, taxe vamale etc.) este chiar mai mare. Dimpotrivă, există puține - dar extrem de utile - extrase din cadastrul imperial, în care sunt înregistrate moșiile Vatopaidi, și ordinele (bouyourdi) comandanților politico-militari din regiune. Pe lângă toate acestea, arhiva otomană conține și o multitudine de alte documente (certificate, pașapoarte, scrisori etc.)