Arhiva Română

Relațiile strânse ale Mănăstirii Vatoped cu principatele Moldovei și Țării Românești și multitudinea de acțiuni și moșii pe care le-a dobândit în acestea – începând cu secolul al XVII-lea – au dus la acumularea unui volum mare de material arhivistic relevant. Arhiva românească Vatoped este cea mai mare de acest fel de pe Muntele Athos și constă din 12.650 de documente (unele dintre ele bogat decorate), hărți, coduri de arhivă și registre. Acest material datează din secolele al XV-lea până în al XIX-lea, este în principal în limba românească, dar include și 874 de documente grecești, 464 rusești, 285 slavone și un număr mic de documente turcești, armene, sârbe etc. Cel mai vechi document datează din 1428 și a fost emis de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Din punct de vedere al conținutului, acesta conține în principal documente referitoare la treburile financiare ale Mănăstirii și la acțiunile sale în cele două principate; dedicații de imobile, contracte, chitanțe, corespondența administratorilor Vatoped, planuri de moșie, pomeni etc.

Editorii documentelor sunt în principal români și greci și dețin diverse funcții ecleziastice și seculare. Printre cei ecleziastici apar patriarhi ai Constantinopolului (cum ar fi Gabriel al IV-lea în secolul al XVIII-lea) și Ierusalimului (cum ar fi Hrisant Notaras în jurul anului 1731), mitropoliți ai Moldovei și Țării Românești, stareți ai mănăstirilor care se atașaseră spiritual de Vatoped (de exemplu, Gabriel de la Mănăstirea Rakitoasa în 1745) și frați Vatoped proeminenți, în special administratori ai proprietăților mănăstirii din România (de exemplu, Arhimandritul Dionisie al Vatopedului și Grigore al Irineopolelui).

Printre editorii de documente laice, cei mai importanți sunt domnitorii Moldovei și Țării Românești (români și fanarioți), binefăcători ai Mănăstirii. Se remarcă Ștefan cel Mare, care în 1495-6 a construit arsana Mănăstirii Vatopedului, Vasile și Ștefănitza Lupou, care în 1642 și 1660 au sfințit, respectiv, Mănăstirea Sfântul Dimitrie din Galați și Mănăstirea Golia din Iași, și Mihail Sturza (1834-1849). Printre fanarioți se găsesc membri ai familiilor Ghika, Mavrokordatou, Mourouzi, Ipsilanti etc., care au sprijinit Mănăstirea în diverse moduri. În cele din urmă, o mare parte din materialul arhivei provine din diverse servicii politice ale principatelor dunărene, de la conducători locali, de la familii grecești și românești, săteni, preoți etc.