Studiul de conservare a picturilor murale din Catholiconul Mănăstirii Vatopaidi

Dr. Christos Karydis, profesor asistent de Conservare Preventivă și Intervențională la Universitatea Ionică, și Eleftherios Papaioannou, conservator de antichități și opere de artă, TE (specializare în fresce) Msc, vorbesc despre studiul conservării frescelor din Catholiconul I.M.M. Vatopaidi.
Decorația cu fresce a catholiconului este mult ulterioară perioadei construcției bisericii. Cel mai vechi strat de fresce a fost descoperit în 1993 în esorahia și pe fronturile arcadelor din partea estică a bisericii și aparține probabil unui strat de picturi din a doua jumătate a secolului al XII-lea. Un al doilea strat, foarte important, este datat în 1312, conform unei inscripții din 1819 care s-a păstrat în exonartex și care reproduce textul inscripției fondatoare, acum pierdută, despre istoria catholiconului în anii lui Andronic al II-lea Paleologul. Frescele se extind până la biserica principală, exonartex și, într-o măsură necunoscută, sub frescele post-bizantine ale esonartexului (1760). Ele coexistă cu faze mai noi de decorare a catholiconului, datând de la mijlocul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Frescele paleologice ale exonartexului sunt păstrate în stare foarte bună, în timp ce frescele navei au fost repictate în cea mai mare parte. Repictarea privește, conform percepției vremii, o „reînnoire” a picturii de pe fețe, păr și haine, păstrând în același timp iconografia și designul original al reprezentărilor. În alte cazuri, pictura originală a fost înlocuită cu altele mai noi, care datează din 1789, conform unei inscripții de pe buiandrugul intrării dinspre esonartex în naos.